Comuna Cîlnic este una dintre cele mai de seamă din judeţul Gorj, atât prin bogăţiile sale materiale, cât şi prin cele spirituale. Având o atestare documentară ce datează de foarte mulţi ani, localitatea a dat judeţului şi ţării oameni de seamă, nu numai în ceea ce priveşte intelectualul, cât şi în ceea ce priveşte spiritualul. Păstrători ai tradiţiilor, cîlnicenii au ştiut cum să-şi menţină vie şi unită localitatea, dovadă fiind unitatea şi continuitatea ei de-a lungul timpului. Acest lucru s-a făcut în primul rând prin  menţinerea şi promovarea obiceiurilor din partea locurilor, prezente şi azi sub aceeaşi formă ca şi acum mulţi ani.  În primul rând această continuitate s-a datorat familiilor unite ale satului dar şi educaţiei primite în cadrul acestor familii, educaţie rudimentară dar pură şi curată, în acelaşi timp. Locuitorii respectă şi azi aceleaşi reguli nescrise ale credinţei tradiţionale gorjeneşti, bazate pe bun simţ şi curaţenie spirituală. Pornind de la această educaţie de tip familial, şcoala a fost cea care a continuat să insufle, prin intermediul dascălilor, nu numai noţiunile pe care ar trebui să le aibă un intelectual, dar, mai ales, chestiuni elementare pe care orice omtrebuie să le aibă: iubirea faţă de oameni, compasiunea, dragostea faţă de natură şi faţă de meleagurile natale.

Locuitorii satului Cîlnic au fost printre primii din judeţ care au avut şcoală , prin anul 1835, şi aceata întreţinută din bani proprii. Primul învăţător al satului a fost ţârcovniclul bisericii plătit din banii locuitorilor satului, şi la fel a fost construit şi localul şcolii. Primul învăţător a fost Barbu Barbonie până în august 1847, când a fost înlocuit de Ion Dodenciu. Din cauza Revoluţiei de la 1848, şcolile se inchid până în 1857, fapt ce nu ocoleşte nici satul Cîlnic.În urma unui ofis dat de Alexandru Ghica, este numit în 1857 Constantin Covrig, care funcţionează până în 1880 şi care este în acelaşi timp şi preot al satului,dar şi un neobosit activist care a participat la împroprietărirea clăieşilor din Vlădoi şi Cîlnicu de Sus. Cursurile aveau loc de la 1 octombrie până la 23 aprilie, iar în 1864 nu era înscrisă nicio elevă la şcoală. În 1880 a fost numit Popescu Gheorghe ca director, care a funcţionat până în 1910. Acesta a desfăşurat o activitate susţinută, a cuprins un număr din ce în ce mai mare de elevi . Timp de zece ani, din 1883 până în 1893, nu se găsesc documente şcolare care să ateste existenţa şcolii, dar există în schimb mărturiile unor elevi din acele vremuri. Din anul 1900 încep să fie şcolarizate şi fetele . Din 1910 până în 1911 şcoala a fost condusă de Gheorghe Novac, care este apoi detaşt la Ciuperecni de unde vine Gheorghe Ciocârlie, fiu al satului. Din anul 1912, condiţiile de învăţătură se îmbunătăţesc prin darea în folosinţă a unui edificiu şcolar realizat de săteni, cu 2 clase mari. În 1920 este numit Constantin C. Ciocârlie, apoi Paţica Grigore, acesta din urmă fiind primul care a format un cor al copiilor. Însă urmează din nou o perioadă grea, şi anume aceea a anilor 1930-1940, când majoritatea familiilor sin zonă şi nu numai se confruntau cu situaţii de criză financiară, prin urmare părinţii nu deţineau posibilităţi de a-şi trimite copiii la şcoală, din lipsa îmbrăcămintei, a rechizitelor, etc. tot în această perioadă satul se confruntă cu migrarea forţei de muncă spre marile oraşe, părăsind satul atât părinţii, în special taţii, cât şi copiii, trimişi la patroni să înveţe meserii sau ca slugi.Din 1848, se schimbă însă în bine soarta învăţământului românesc, apar reforme, se constituie obligatoriu învăţământul de 7 clase, se introduc materii noi, mai ales cu necesitate practică: agricultură, ştiinţe naturale, dar şi din cele cu caracter pur educativ: istorie, geografi, etc. În această perioadă însă lipsesc cu desăvârşire disciplinele referioare la religie, şi acest lucru din cauza regimului comunist, aceasta fiind însă o măsură negativă. Printre directorii de seamă ai şcolii se numără şi domnisoara Maria-Mariana Popescu, care si-a inceput cariera ca profesor al acestei scoli, in prezent director al şcolii, care a adus multiple îmbunătăţiri localurilor de şcoală, având o contribuţie deosebită la menţinerea renumelui şcolii. Astăzi Şcoala Gimnaziala Cîlnic adună elevi din satele ce compun comuna, cum ar fi: Hodoreasca, Cîlnicu de Sus, Pinoasa. Date suplimentare despre trecutul cîlnicean dar şi obiecte vechi se găsesc la “Muzeul Satului” din această comună.

În prezent școala funcționează într-un singur schimb, asigurand școlarizarea copiilor din cele 9 sate componente ale comunei. Școala funcționează în două clădiri construite în anii 1937, 1968 si 1972, la care s-au atașat în anul 2001 două săli de clasă. Localul Gradiniței Cîlnicul de Sus este nou și funcționează din 2004. Toate unitățile școlare de pe raza comunei sunt autorizate din punct de vedere sanitar. La învățământul primar, clasele sunt la predare simultană, datorita numarului redus de elevi. La Școala Gimnazială Cîlnic există în prezent două clase la învățământul primar (simultan pregătitoare-I-II și simultan III-IV ) și patru clase la gimnaziu.

Majoritatea elevilor sunt de naționalitate română: mai există și un anumit număr de elevi de etnie rromă ( nedeclarați ). Habitatul oferit de familii elevilor este în general corespunzător, numărul familiilor dezorganizate fiind relativ mic. Elevii și părinții beneficiază de burse și alte ajutoare.

Din an în an efectivele de elevi sunt în scădere, datorită scăderii natalității. Școala se mai confruntă uneori cu problema frecvenței la cursuri, dar rata abandonului școlar este în scădere, aproape inexistentă. Acest lucru se datorează colectivului de cadre didactice (toate sunt calificate) care, sub îndrumarea și conducerea școlii, realizează un proces instructiv- educativ de calitate. Se evită pe cât posibil repetenția prin desfășurarea unui program suplimentar de pregătire cu elevii cu dificultăți de învățare. Tot program de ore suplimentare se desfașoară la disciplinele de examen pentru elevii absolvenți ai clasei a VIII a, în vederea obținerii unui procent ridicat la testele naționale. Toate cadrele didactice din școală se perfecționează continuu.

Cu toate acestea activitatea este centrată pe îmbunătățirea procesului de predare-învățare, încadrând învățământul de la nivelul comunei într-un învățământ la standardele și cerințele actuale, orele de curs desfășurându-se pe cabinete și laboratoare: cabinet de limba și literatura română, cabinet de limbi moderne, cabinet de matematică, cabinet de istorie-geografie, laborator de fizică-chimie, laborator de biologie, laborator de informatică, sala de sport.

Procesul de învățământ se derulează la parametrii optimi calitativ și datorită relațiilor de colaboarae cu comunitatea locală și datorită unei ambianțe plăcute în relațiile dintre cadrele didactice.

Având în vedere implicarea directă a elevilor în procesul de predare prin aplicarea metodelor activ-participative se consideră că, ar fi mult mai de folos școlii și implicit comunității o implicare directă a tuturor părinților în viața școlii, schimbările din sistem să fie primite și de către părinți fără reticente, fapt ce a determinat echipa de proiect să mediteze asupra unor astfel de probleme, să propună o schimbare având o insatisfacție față de situația prezentă atât cadrele didactice, comunitatea locală cât și elevii.

Toate activitățile ce vor fi propuse să producă schimbare sunt orientate în sensul aplicării reformei în învățământ și mai ales în realizarea standardelor cerute de un învățământ european. Asigurarea calității actului educațional este principala preocupare a Şcolii Gimnaziale Cîlnic, care a reușit să sensibilizeze într-o măsură tot mai mare și comunitatea locală să participe la rezolvarea diverselor probleme cu care se confruntă școala.